8 aprilie 2022 – Ecologizare în Archita

𝓐𝓻𝓬𝓱𝓲𝓽𝓪. Un sat marginalizat spațial de celelalte sate ale comunei, fiind, până de curând, la capătul unui drum neasfaltat. Un sat cu un potențial mare, înconjurat de coline domoale, cuminți – ca într-un tablou reușit. Un sat înfloritor, bogat și activ până la plecarea sașilor. Spre exemplu, în 1944, aici existau cizmari, morari și croitori, tâmplari, măcelari ori rotari, mecanici, fierari, croitorese ori tinichigii pricepuți. Șurile și casele de mari dimensiuni amintesc astăzi de bogăția de odinoară a locuitorilor satului.

Într-o încercare de “Monografie a satului Archita” realizată de prof. Manea Vasile (lucrare neterminată, rămas în manuscris), este relatată o 𝓵𝓮𝓰𝓮𝓷𝓭𝓪 populară ce explica originea numelui Archita în felul urmator: “Când bazele satului trebuiau puse, unii migratori au cerut să fie construit în locul unde se află şi astăzi – o vale înconjurată din toate părţile de dealuri, în parte împădurite, iar o altă parte teren cultivabil si păşuni. Alţii însă nu erau de acord. Ei cereau ca satul să fie plasat mai sus şi astfel conducătorul a mers mai departe pentru a vedea locul. El a găsit locul aşezat mai sus neprielnic şi la întoarcere a fost întâmpinat de oamenii lui prin strigătele “a küt, a küt” (vine, vine) – de unde prima denumire a satului: Erküd sau Erked în limba maghiară, Arkeden in limba germană şi Archita în limba română.”

Câteva precizări în legătură cu Archita le întâlnim și în “Siebenbürgens geographisch, topographisch, statistisches Lexicon” de Ignaz Lenk von Treunfeld, vol. I, Ed. Anton Strauss, Wien 1839, pagina 306. Aflăm că localitatea este locuită de români şi saşi, organizarea bisericească aparţine de capitlul Saschiz, avea biserică evanghelică, exista şi o comunitate greco-catolică, Archita fiind inclusă în scaunul Sighişoara. Ca toponime se consemnează și denumirile: Erked, Erkeden, Ercheden, Arkita.